Se întâmplă frecvent ca tulburarea de spectru autist (TSA) să fie confundată cu alte afecțiuni precum tulburări de limbaj, dizabilitate intelectuală, mutism selectiv și ADHD. Diferențele majore dintre TSA și celelalte afecțiuni vor fi evidențiate în rândurile de mai jos.
Tulburările de limbaj.
Deși copiii cu tulburare de limbaj pot prezenta dificultăți de socializare, tulburarea specifică de limbaj nu este asociată de obicei cu comunicare nonverbală anormală și nici cu prezența modelelor restrictive și repetitive de comportament, interese și activități. Tulburările de limbaj se caracterizează printr-o limitare a capacității de exprimare, a vocabularului, dar și greșeli gramaticale, de exprimare a anumitor grupuri de cuvinte, precum și dificultăți de formulare a propozițiilor .
Dizabilitatea intelectuală.
Spre deosebire de celelalte afecțiuni, tulburarea de dezvoltare intelectuală, este mai greu de diferențiat de tulburarea de spectru autist (TSA), mai ales la copiii cu vârste foarte mici, deoarece comportamentele repetitive își pot face apariția și în aceste cazuri, stabilirea diagnosticului fiind oportună când comunicarea socială și capacitatea de interacțiune sunt semnificativ perturbate comparativ cu nivelul de dezvoltare atins de abilitațile nonverbale ale copilului (abilități motorii fine, rezolvarea problemelor nonverbale).
Mutismul selectiv.
Diferența majoră ce separă mutismul selectiv de tulburarea de spectru autist (TSA) este faptul că desi copilul nu vorbește, reciprocitatea socială nu este afectată, și nici nu sunt prezente modele restrictive sau repetitive de comportament.
ADHD
Deseori, tulburarea din spectrul autist (TSA) este asociată cu ADHD, datorită faptului că copilul hiperacțiv nu prezintă o capacitate de concentrare a atenției dezvoltată, atitudinile sale fiind reprezentate de manifestări ale impulsivității, atât comportamentale, cât și cognitive , precum și răbdare limitată însoțită de dificultăți în relaționarea socială. Un diagnostic de tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) ar trebui luat în considerare atunci când dificultățile de atenție sau hiperactivitatea le depășesc în intensitate pe cele observate la indivizii cu o vârstă mentală comparabilă.
Intervenție
Una din cele mai eficiente metode de interventie pentru tulburarea de spectru autist, dar si pentru majoritatea tulburarilor asociate este terapia ABA ( Applied Behavioral Analysis).
Terapia ABA are la bază condiționarea operantă, modelul ABC este aplicat pentru întărirea sau extincția oricărui comportament: Antecedent (solicitarea directă pentru a executa o anumită acțiune) - Behavior (răspunsul din partea copilului) – Consequence (consecința respectivului comportament – reacția terapeutului).
Terapia ABA iși propune identificarea comportamentelor dezirabile, implicit indezirabile, prin observarea comportamentului copilului cu tulburare din spectrul autist. Astfel copilul poate fi încurajat de terapeutul ce l-a analizat, să persiste asupra unui anumit tip de comportament sau să renunțe la acesta. Terapia ABA nu se limitează doar la a învăța copilul cu autistum o serie de comportamente corecte, ci ea propune metode de învățare pentru o gamă foarte largă de comportamente, acestea referindu-se la: imitația verbală, abilitatea de a se juca, deprinderi de autonomie personală, limbajul intermediar și avansat (programe pentru învățarea lui DA și NU, învățarea frazelor), învățarea emoțiilor, integrarea în comunitate, pregătirea pentru școală.
Studiile efectuate pe acest tip de terapie au arătat că ABA este eficientă în reducerea comportamentelor disruptive care se observă în mod tipic la copiii cu autism, cum ar fi autoagresivitatea, crizele de furie, lipsa de complianță și autostimularea. În plus, s-a confirmat că ABA ajută copiii cu autism să-și dezvolte abilitățile social