Obsesiile, rutinele și comportamentul repetitiv pot avea impact asupra dezvoltării copiilor cu TSA, limitând oportunitățile sociale și cauzând perturbări ale comportamentului acestuia, ale familiei sau îngrijitorilor. Acestea pot cauza dificultăți considerabile în viața lor și pot interfera cu activitățile din familie, mediile sociale și interacțiunea cu alți oameni.
În perioada izolării, copiii cu TSA au putut dezvolta aceste comportamente sau le-au creat în urma mediului securizant și atenției speciale.
Aceste comportamente sunt printre cele mai dificile aspecte ale tulburării pe care trebuie să le abordăm zilnic:
- Obsesiile sunt interesele fixe și foarte concentrate, acestea pot include igiena, animale, mașini, numere ș.a.m.d. Intensitatea și tipul obsesiei variază de-a lungul timpului,dar rămân,pentru majoritatea, o caracteristică consecvență a vieții lor. Obsesiile sunt adesea legate de interesele speciale, iar linia dintre interes și obsesie ar putea fi dificil de trasat. O obsesie poate deveni mai mult sau mai puțin severă în diferite perioade din viață, fiind legate de stres, nesiguranță sau lipsa de control.
- Comportamentul repetitiv la copii cu TSA, cum ar fi lovirea sau fluturatul mâinilor, balansarea corpului, săriturile, învârtirea în cercuri, repetarea unor fraze, mutarea unor obiecte în moduri ritualice (aprinderea și oprirea unei lumini, rotirea roților unei mașini de jucărie) sunt numite și stereotipii și auto-stimulari. Acestea pot apărea în încercarea de a obține aport senzorial sau pentru a face față stresului,anxietății și a bloca incertitudinea.
- Rutinele sunt adesea importante pentru copiii cu TSA. S-ar putea să le placă să mănânce, să doarmă, să părăsească casă în același mod de fiecare dată, să aibă același traseu spre grădiniță/școală sau ar putea insista să își pună hainele în aceeași ordine. Nu le place schimbarea, în special schimbarea bruscă, iar dacă în viața unei persoane cu autism apare o schimbare, oricât de mică, aceasta va încerca să o facă să dureze cât mai puțin și să revină la rutina sa, la regulile fixe stabilite, sau va încerca să găsească o regulă veche care să o acopere. Dacă o schimbare mai mare sau neașteptată apare, acesta devine dezorientat și confuz, iar procesarea noilor informații este foarte dificilă.
Cauza unui comportament obsesiv sau nevoia de rutine și ritualuri nu este aceeași pentru toate persoanele cu TSA, acestea fiind o plăcere datorată sensibilității senzoriale sau un răspuns la stres și anxietate. Dificultățile lor de comunicare pot face dificilă înțelegerea mediului înconjurător, iar acest lucru este stresant, iar obsesiile și ritualurile le permit să simtă mai mult control asupra mediului. De asemenea au adesea probleme cu planificarea, astfel recurg la o rutină rigidă pentru a-i ajuta să se ghideze.
Cum poți ajuta la înlăturarea acestor comportamente?
- Înțelegeți funcția comportamentului
Gândiți-vă la funcția comportamentului, a rutinei sau a obsesiei repetitive – reduce anxietatea sau oferă plăceri senzoriale care îl deconectează de mediul înconjurător?
Dacă adoptă acel comportament în urmă unei anxietăți reduceți factorul stresant; dacă comportamentul este un mod de a obține aport senzorial, căutați modalități alternative de a obține aceeași senzație.
Faceți lumea un loc mai structurat și previzibil. Un mediu mai structurat ar putea reduce plictiseala, care este uneori un motiv pentru un comportament repetitiv sau ați putea putea să pregătiți o serie de activități plăcute sau calmante pentru a redirecționa copilul dacă pare plictisit sau stresat.
Încercați să utilizați suporturi vizuale (cum ar fi orarul zilnic), povești sociale sau strategii de planificare prealabilă pentru a vă pregăti pentru schimbări sau evenimente care ar putea fi stresante sau pentru perioade de tranziție zilnică.
Dezvoltați strategii pentru a gestiona anxietatea.Uneori, veți avea nevoie de o modalitate rapidă de a ajută copilul să se calmeze. Puteți apela la joculețe relaxante, să strângă o minge antistres, oferiți-i o îmbrățișare, cântați o melodie care îi place sau apelați la exerciții de respirație.
Comportamentele, obsesiile și rutinele repetitive sunt, în general, mai greu de modificat cu cât acestea sunt întreținute. Poate că un comportament acceptabil la un copil mic nu poate fi adecvat pe măsură ce avansează în vârsta, de exemplu, obsesia de a mângâia părul altor persoane, de a copia accentele oamenilor, ș.a. Va fi de ajutor dacă puteți stabili limite în jurul comportamentelor repetitive de la o vârstă fragedă și sunteti vigilenți cu orice comportament nou care apare.
Trebuie să stabiliți limite clare și consecvente – de exemplu, timpul pe care copilul ar trebui să-l petreacă vorbind despre un subiect sau locurile în care poate manifesta un anumit comportament. Schimbarea comportamentală ar putea avea succes și copilul ar accepta mai ușor dacă începeți cu pași mici dar siguri, măriți restricțiile de timp și introduceți alte limite treptat.
- Setați un rezultat realist și alcătuiți-vă un plan pentru a atinge obiectivul într-o perioadă determinată de timp.
Este important să stabiliți obiective mici, realiste, care să contribuie la construirea succesului și la creșterea încrederii.
Gândiți-vă la activități alternative pentru a direcționa persoana către momentul în care și-a îndeplinit sarcina la care lucrați. Poate fi posibil să se dezvolte interese noi sau moduri noi de desfasurare a activitatilor. În cazul în care comportamentul se raportează la nevoi senzoriale, oferiți o activitate alternativă care are aceeași funcție, de exemplu: cineva care bate din palme pentru stimularea vizuală ar putea folosi un caleidoscop sau un pistol cu bule de săpun, cineva care pune obiecte necomestibile în gură ar putea avea la îndemână alternative comestibile, care oferă experiențe senzoriale similare, precum semințe sau nuci.
- Sprijină dezvoltarea abilităților
Următoarele abilități pot ajuta la gestionarea stresului sau a incertitudinii care pot duce la comportamente obsesive, repetitive sau la rutine:
Dezvoltarea abilităților sociale, cum ar fi să înceapă o conversație, lucruri adecvate despre care să vorbească și cum să citească „indicii” despre alte persoane (de exemplu: ne ridicăm ușor sprâncenele dacă vrem să vorbim sau să spunem ceva de genul „Da, dar…” sau alte expresii faciale care exprimă emoții).
Aptitudinile de autoreglare sunt o activități care ajută o persoană să-și gestioneze propriul comportament și emoții.
Dacă puteți ajuta persoana să identifice când se simte stresată sau neliniștită și o ajutați să învețe strategii alternative pe care să le poată folosi, puteți vedea, în timp, un comportament mai puțin repetitiv și obsesiv. Strategiile de luat în considerare ar putea fi tehnici de relaxare, cum ar fi respirația (10 respirații profunde) sau să strângă o minge antistres, precum și să gășiți modalități de a comunica nevoia lor de sprijin fie verbal sau, dacă acest lucru este prea dificil, prin afișarea unui cartonaș roșu sau scrierea unei notițe.
Multe persoane cu TSA au dificultăți în înțelegerea conceptelor abstracte, cum ar fi emoțiile, dar există modalități de a transformă emoțiile în concepte mai „concrete”, de exemplu, scale de stres. Puteți utiliza un sistem de semafor, un termometru vizual sau o scală de la 1-5 pentru a prezența emoțiile cu culori sau numere. De exemplu, un semafor verde sau numărul 1 poate însemna „sunt calm”, iar un semafor roșu sau un număr 5, „Sunt foarte supărat”.
Un aspect important în reducerea unui comportament este înțelegerea scopului acestuia. Comportamentele care sunt plăcute sau care se întăresc pot necesita o abordare diferită decât comportamentele care servesc la reducerea disconfortului sau a anxietății. Este foarte importantă o evaluare comportamentală pentru a ajuta la determinarea funcției de bază a unui comportament, care poate fi diferită pentru fiecare copil cu TSA și pentru fiecare tip de comportament. Astfel integrarea terapiei în viața copilului devine foarte importantă.
