Nu - cât, cum și unde îl folosim?

May 08, 2020

Nu – cât, cum și unde îl folosim?

În viața unui copil cu TSA (și nu numai), cuvântul NU este foarte utilizat, deoarece pare singura metodă prin care poate să învețe interdicția, să diferențieze răspunsurile greșite de cele corecte ș.a. Chiar trebuie folosit mereu? Cum v-ați simți dacă la fiecare mișcare, fiecare răspuns greșit dat, veți auzi mereu și mereu acel cuvânt, fără să vă încurajeze? Haideți să facem un exercițiu de imaginație:

Sunteți la serviciu, iar șeful vă critică tot ce nu faceți bine. Chiar și atunci când încearcă să te învețe ceva, de fiecare dată când greșești auzi încontinuu: Nu e bine! Nu! Greșești, nu! Nu! Nu! Nu e bine! Nu! Nu e deloc bine!…și tot așa. Cum v-ați simți? Ați fi motivat/ă să continuați sau deveniți nervos, vă simțiți incapabil, intervine frustrarea și refuzați apoi orice activitate?

Este posibil să găsesc printre voi oameni care sunt din prima categorie, însă sunt convinsă că majoritatea se regăsesc în cea de a doua. De aceea, vă întreb pe voi, unde folosim negreșit Nu-ul și unde îl putem lăsa la ușă? Unde putem să ne lipsim de el?

Rolul Nu-ului în viața noastră

Ca orice alt cuvânt din limba română, și Nu-ul are o funcție vitală în procesul nostru de dezvoltare, în special în viața copiiilor, fie tipici, fie atipici. Cu ajutorul lui, învață interdicția, ce au voie să facă, ce este periculos pentru ei, ce înseamnă lipsa unui obiect sau a unei acțiuni ș.a. Deși Nu-ul pare, în aparență, banal, utilizabil în orice aspect, în esență, folosirea exagerată a acestuia poate dăuna dezvoltării armonioase tuturor copiiilor. Ca orice alt aspect al vieții noastre, ce este prea mult poate deveni dăunător, chiar să conducă la suprasaturație, atât în viața unui copil tipic, cât și în cea a unui copil atipic.

În viața cotidiană, în special în cadrul terapiei cu copii cu TSA, Nu-ul trebuie să fie folosit atunci când explicăm lipsa unui obiect/a unei acțiuni sau în situații urgente, de exemplu: copilul umblă la casetofon și îl poate strica, de aceea folosim Nu-ul pentru a-l îndepărta de acolo, pentru a înțelege că acolo NU se umblă. În schimb, în contextul predării, al învățării de noțiuni care pot fi oricum un element perturbator și apar indiscutabil frustrarea, agresivitatea manifestată de copilul cu TSA, aici folosirea cuvântului respectiv poate dăuna și mai mult. De aceea, se recomandă înlocuirea lui cu formule încurajatoare, care să pună accent pe efortul depus, pe motivația lui, evitând astfel greșelile pe care le fac.

Când este bine să îl păstrăm?

Dacă un copil cu TSA va auzi Nu la orice mișcare, riscăm la un moment dat să dăm de suprasaturație, adică să se plictisească de el și, inevitabil, să nu îl mai asculte, fapt ce determină neîmplinirea funcției principale a acestuia. De aceea este recomandat să fie înlocuit cu alte expresii care să se centreze pe rezultatele pozitive, cum ar fi efortul depus: Te-ai străduit! Poți mai bine!.

În acest mod păstrăm motivația copilului în cadrul procesului de învățare și se obișnuiește cu faptul că a greși este normal, în special că se poate corecta. De asemenea, se recomandă ca anumite reguli să fie transformate în termeni pozitivi, adică în loc să îi spui ce să nu facă, îi spui ce să facă: Nu mai alerga! ->Mergi!.

Cum trebuie spus NU?

  • Ferm.
  • Clar.
  • Calm.
  • Tonul vocii să fie grav.
  • Fără urelete/țipat.

Formule prin care puteți înlocui Nu-ul:

  • Poți mai bine.
  • Mai încearcă!
  • Fii atent!
      • Hai să încercăm altfel!
  • Înțeleg, dar hai să mai încercăm încă o dată.
  • Te-ai străduit! Încă o dată!
  • Transformați „interzicerile” în lucruri pozitive: Nu mai țipa! ->Vorbește mai încet! Ne calmăm!

Concluzia

Nu-ul este nelipsit din viața noastră cotidiană, însă este important să știm cât, unde și cum să îl folosim, astfel încât să nu devină deranjant pentru copil. Îl putem folosi în situațiile urgente, atunci când explicăm lipsa unui obiect/unei acțiuni. În schimb, în cadrul procesului de învățare, trebuie lăsat deoparte, deoarece riscăm să pierdem motivația copilului sau chiar să i se scadă stima de sine.

Psiholog clinician Ana Moroșanu
Cum gestionăm agresivitatea copiilor cu TSA și ADHD Obsesiile, rutinele și comportamentul repetitiv