Limbajul copiilor cu TSA

Oct 15, 2020

   Una dintre caracteristicile majore ale tulburării de spectru autist este o întârziere importantă în dobândirea limbajului. Procesul de achiziție a limbajului al copiilor cu TSA diferă de cel al copiilor tipici, deoarece aceștia nu par să dobândească limbaj prin participare activă și au nevoie de suport  logopedic. De asemenea, doar aproximativ jumătate dintre copiii cu autism dobândesc limbajul până la vârsta adultă, iar nivelul lingvistic rămâne mult scăzut față de cei tipici.

   În urma studiilor lui Foudon, Manificat, Reboul din 2007 reiese o comparație grafică a limbajului între copiii tipici, cei cu Asperger și cei cu Autism:

Pacienții

Primele cuvinte

Primele propoziții

Întârziere cuvinte/propoziții

Tipici

11 luni

17 luni

6 luni

Asperger

15 luni

26 luni

11 luni

Autism

38 luni

52 luni

14 luni

 

   Competența comunicativă se bazează pe dobândirea mai multor abilități prealabile, acestea fiind:  participarea și interacționarea cu mediul fizic, participarea activă la mediul social și interacțiunea cu alți indivizi, înțelegerea și utilizarea diferitelor metode de exprimare.

   Deficiențele de limbaj la copiii cu tulburare de spectru autist sunt frecvente, dar cunoașterea naturii specifice a acestor tulburări este încă limitată. Majoritatea copiilor cu TSA întâmpina dificultății atât cu limbajul structural expresiv (de utilizare a limbajului), dar și cu cel receptiv (înțelegerea limbajului), profilul acestor deficite poate varia în funcție de vârstă, iar dificultățile cu abilitățile sociale sau pragmatice lingvistice se află la baza problemelor de comunicare.  

   Pe lângă domeniile lingvistice ale semanticii și gramaticii și domeniul fonologiei prezintă dificultăți pentru copiii cu TSA, fonologia cuprinde atât producția fonologică a vorbirii, cât și procesarea fonologică; producția fonologică a vorbirii se referă la tipare și contrastele sunetelor vorbirii. Pentru a exemplifica o eroare în tiparele fonologice ale vorbirii, un copil ar putea prezenta un model de „fronting”, adică înlocuirea consoanelor de la sfârșitul unui cuvânt cu consoane frontale, astfel încât cuvântul „pat” să fie pronunțat „tap”, un alt exemplu de eroare este cel de reducere a consoanelor, astfel încât „monstru” va fi pronunțat „mostru”.

   Un alt aspect non lingvistic al vorbirii este articularea, care se referă la mișcările motorii necesare pentru a produce sunetele vorbirii, un exemplu este dificultatea producerii sunetului „s” , sâsâisem sau „r” , rârâism. Astfel de problemele fonologice pot face ca înțelegerea a ceea ce spune copilul să fie foarte dificilă și să îngreuneze comunicarea cu acesta.

   În concluzie, este foarte importantă o concentrare sporită asupra înțelegerii dificultăților limbajului la copiii cu TSA , deoarece, pe lângă nivelul intelectual, abilitățile de limbaj sunt un factor crucial pentru rezultatele educaționale și sociale pe termen lung. Dificultățile limbajului expresiv și receptiv, dar și fonologia, inclusiv problemele cu producerea fonologică a sunetelor, detectate în urma unei evaluări efectuate de un logoped este necesară unei evaluări cognitive ulterioare și a unui plan de intervenție implementat de un psiholog.

Psiholog clinician Uzunia Ana
Sistemul nervos central