Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de spectrul autist (TSA) au fost modificate în DSM- V (Manualul de statistică și diagnostic – Asociația Americană de Psihiatrie) pe baza literaturii de specialitate și a experienței clinice față de cele publicate în DSM- IV.
În noul DSM – V, diagnosticul se numește Tulburare de spectru autist (TSA) și nu mai există subdiagnostice precum: tulburarea autistă, autism atipic, autism infantil, sindromul Asperger, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată altfel sau tulburare dezintegrativă a copilariei.
Deși în DSM - IV, sindromul Rett a fost considerat și inclus ca tulburare pervazivă de dezvoltare, în urma celor mai recente studii s-a descoperit că aceasta este cauzată de o mutație genetică, astfel în DSM – V nu mai este inclusă în tulburarea de spectru autist (TSA).
Cele 5 tipuri de autism
1. Sindromul Kanner
Sindromul Kanner a fost descoperit de psihiatrul Leo Kanner de la Universitatea John Hopkins în 1943, când l-a caracterizat ca fiind autism infantil. Medicii descriu acest sindrom ca fiind o tulburare autistă clasică. Cele mai comune simptome includ:
- Dificultăți de comunicare sau înțelegere a limbajului celorlalți;
- Lipsa contactului vizual;
- Hipersensibilitate la stimuli (miros, lumină, zgomot, gust sau atingere);
- Dificultății de a dezvolta și a exprima atașament emoțional față de ceilalți;
- Vorbire necontrolată;
- Obsesie pentru manipularea neobișnuită a obiectelor;
- Dificultăți majore de învățare.
2. Sindromul Asperger
Deși sindrom Asperger era destul de comun înainte de 2013, termenul nu mai este folosit de profesioniștii din domeniul medical. De atunci a fost reclasificată ca tulburare a spectrului autist de nivel 1, deși sindromul Asperger poate fi utilizat informal, iar unele comunități îl folosesc mai des decât tulburarea de spectrul autist de nivel 1.
În general, un copil cu sindromul Asperger va prezenta următoarele simptome:
- Dificultăți cu comunicarea socială;
- Inflexibilitate în gândire și comportament;
- Dificultăți la schimbările survenite în activități;
- Probleme de funcționare executivă;
- Vocabular redus, discurs monoton;
- Incapacitatea de a-și exprima sentimentele;
- Dificultăți în interacțiunea cu colegii de la școală sau ceilalți cu vârste similare.
3. Tulburarea dezintegrativă a copilăriei
Tulburarea dezintegrativă a copilăriei (CDD), cunoscută și sub numele de sindromul lui Heller, este o tulburare de neurodezvoltare definită de debutul întârziat al dezvoltării în limbaj, al abilităților motorii sau funcțiilor sociale. În cazul acestei tulburării copiii se confruntă cu o dezvoltare normală în aceste arii pana în jurul vârstei de 2-3 ani când încep să regreseze.
Cauza CDD este necunoscută, deși cercetătorii o leagă de neurobiologia creierului. Tulburarea dezintegrativă a copilărie este mai frecventă la băieți (1 din 10 cazuri va fi fată, iar restul de 9 vor fi băieți).
Simptomele cele mai întâlnite ale tulburări dezintegrative a copilăriei sunt:
Copilul va avea o dezvoltare normală până la momentul în care începe tulburarea, iar regresiile apar brusc în mai multe arii ale dezvoltării lor.
- Pierderea abilitaților de autoservire și igienă (spălatul independent, utilizarea toaletei, etc…);
- Pierderea limbajului;
- Pierderea unor abilitați motorii;
- Pierderea comportamentelor adaptative;
- Pierderea abilitaților sociale și dificultăți în a forma unele noi.
4. Tulburarea pervazivă de dezvoltare - nespecificată altfel (PDD-NOS)
Tulburare de dezvoltare pervazivă - nespecificată altfel (PDD-NOS) este un tip ușor de autism.
Puteți identifica acest tip de autism observând copilul și notând în ce zonă întâmpina dificultăți.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Dificultăți în dezvoltarea abilitaților sociale;
- Dificultăți de dezvoltare a limbajului;
- Dificultăți cu abilități motorii, precum mersul sau echilibrul.
5. Sindromul Rett
Sindromul Rett este o tulburare neurodezvoltare rară care se observă în copilărie, aceasta afectează mai des fetele, deși poate fi încă diagnosticată și la băieți.
Acest sindrom provoacă dificultăți asupra fiecărui aspect din viața unui copil.
Simptomele frecvente ale sindromului Rett includ:
- Pierderea abilitaților motorii;
- Lipsa coordonării și a echilibrului;
- Dificultăți de comunicare;
- Dificultăți în dezvoltarea limbajului;
- Dificultăți respiratorii;
Gestionarea diferitelor tipuri de autism
Testele de screening pentru dezvoltare pot ajuta la detectarea semnelor precoce ale autismului. Acestea sunt de obicei efectuate de un medic pediatru în timpul controalelor de rutină pentru a evalua comportamentul, capacitatea de învățare, dezvoltarea motorie și nivelul dezvoltării limbajului unui copil.
Gestionarea autismului depinde de tipul de autism și de severitatea simptomelor. De exemplu, tipurile ușoare de autism, cum ar fi tulburarea de spectru autist (TSA) de nivel 1, pot fi gestionate cu ajutorul terapiei ABA și a grupurilor de socializare, în timp ce persoanele cu sindrom Rett ar necesita un sprijin mai substanțial, cum ar fi kinetoterapia, psihoterapia cognitiv-comportamentala sau terapia ocupațională.
Unele forme de autism, pe lângă terapia ABA și alte forme de psihoterapie, necesită sprijin suplimentar precum schimbarea dietei copilului dvs. pentru a evita conservanții, glutenul și zaharurile artificiale. Alte exemple de intervenție necesară sunt terapia de integrare senzorială, terapia 3C, art terapia, etc…, medicul dvs. de familie sau psihiatrul vă va ghida cu privire la opțiunile specifice de tratament care vor servi cel mai bine copilul.