Copiii cu tulburare de spectru autist (TSA) se joacă diferit față de copiii tipici. Ei tind să își desfășoare jocul singuri și prin activități repetitive – de pildă alinierea obiectelor, evitând jocurile ce presupun colaborare și care necesită abilități de comunicare, într-o măsură mult mai mare decât ceilalți. Însă jocul este o activitate vitală în dezvoltarea copiilor, conducând la dezvoltarea abilităților motrice fine și grosiere, a limbajului și a abilităților cognitive, de socializare și de rezolvare a problemelor.
Câteva dintre caracteristicile jocului copiilor cu TSA sunt preferința de a se juca singur aproape tot timpul (cu toate că este încurajat să participe și la alte forme de joc) și activitățile care par fără scop și repetitive (cum ar fi închiderea și deschiderea ușilor, alinierea obiectelor, învârtitul roților, etc.). Inabilitatea sau refuzul de a înțelege reguli de bază ale jocului împreună cu alți copii (jocul pe ture, jocul de rol, respectarea regulilor unui joc etc.), aparenta lipsă de conștientizare a comportamentelor și a cuvintelor celorlalți copii (de exemplu copilul cu autism se urcă pe tobogan fără să își dea seama că alții așteaptă la rând, sau trece prin mijlocul unui grup fără să realizeze că ceilalți sunt în mijlocul unui joc etc.) și aparenta inabilitate de a intra în jocuri de imaginație/de rol (jocul în care copiii se prefac că sunt altcineva, că o jucărie sau un obiect are caracteristici umane) sunt principalele dificultăți cu care se confruntă copiii cu autism.
Jocul structurat
Jocul structurat reprezintă activitatea de joc în care adultul sau terapeutul ABA asigură resursele necesare jocului, îl inițiază sau se alătură acestuia împreună cu copilul cu scopul de a oferi instrucțiuni sau recomandări pentru a stimula interacțiunile cu copiii de aceiași vârstă. Față de jocul structurat, jocul liber se petrece spontan, depinzând numai de ceea ce copilul este interesat la momentul respectiv.
Activitățile de joc structurat pot fi deosebit de bune pentru copiii cu autism care au nevoie să învețe prin joc abilități de socializare: împărțirea jucăriilor, așteptarea rândului și interacțiunea cu alți copii. Jocul structurat le oferă copiilor cu tulburare de spectru autist (TSA) indicații clare despre ce trebuie să facă și când, ajutându-i să înțeleagă pașii, acțiunile și ideile necesare pentru a atinge țelul jocului. De aceea este foarte important ca activitățile alese să aibă un scop și un final bine definit.
De unde începem?
Primul lucru cu care putem începe este dezvoltarea atenției împărtășite (joint attention). Atenția împărtășită înseamnă că atât adultul cât și copilul sunt concentrați asupra aceluiași lucru, în același timp, având aceeași reacție și conștientizare a faptului că ambele persoane sunt implicate în activitate. Acest proces se dezvoltă greu la copiii cu TSA. Dar copiii mici cu autism tind să evite să împartă același spațiu cu altcineva, deoarece pentru ei este inconfortabil. Este important pentru părinți să înțeleagă că intervenția în timpul jocului copilului cu autism poate cauza sentimente de anxietate pentru acesta, iar evitarea din partea copilului nu trebuie luată personal.
Printre obiectele simple pe care le putem folosi în jocul cu copilul cu autism se numără: baloanele, jucării cauză-efect (Hopa Mitică, jucăriile cu buton), cuburi, puzzle-uri simple, cărți (interactive, cu sunete, cu decupaje, texturi etc.).
Pe măsură ce copilul cu TSA învață să ducă la bun sfârșit activități structurate de joc de unul singur se poate mări timpul de joc, dar și numărul de activități. Cele mai bune rezultate sunt obținute cu ajutorul și ghidarea unei echipe bine pregătite care poate oferi atât soluții, cât și sprijin, formată dintr-un psiholog clinician care să coordoneze activitățile și un terapeut ABA care sa le implementeze.