Dificultățile care apar în abilitățile socio-emoționale pe parcursul dezvoltării copilului sunt un semn distinctiv al tulburării de spectru autist (TSA). În ciuda impedimentelor care apar în interacțiunile sociale și integrarea copilului cu autism, intervenția de calitate – începută cât mai devreme posibil – poate ajuta copilul cu TSA în dezvoltarea sa personală.
Exprimarea și integrarea corectă a emoțiilor precum și empatia sunt elemente importante și esențiale pentru desfășurarea armonioasă a interacțiunilor sociale, evitarea situațiilor conflictuale și tensionate. Pentru populația neurotipică, abilitatea de exprimare și recunoaștere a celor șase emoții de bază (bucurie, mirare, tristețe, furie, frică și dezgust) începe să se manifeste destul de devreme; de la vârsta de aproximativ două luni bebelușul poate să exprime aceste emoții, putând să le recunoască la ceilalți după vârsta de doisprezece luni. De-a lungul copilăriei și adolescenței se dezvoltă atât empatia, cât și capacitatea de a gestiona emoțiile.
Emoțiile și copilul cu autism
Pentru copilul cu tulburare de spectru autist (TSA) este adesea dificil să recunoască emoțiile, expresiile faciale și alte indicii emoționale , precum tonul vocii și limbajul corpului; acestora le este dificil să își arate propriile emoții, dar și să le gestioneze. Copiilor cu autism le este greu să reacționeze potrivit față de răspunsurile emoționale ale celorlalți și de aceea este foarte important ca cei din jurul unui copil cu autism să înțeleagă faptul că acesta nu este nepoliticos/obraznic și nepăsător în mod intenționat, ci pur și simplu nu are abilitatea de a răspunde cu un zâmbet calm sau îngrijorare dacă cineva este, de exemplu, supărat. Tulburarea de spectru autist (TSA) împiedică descifrarea corectă și înțelegerea emoțiilor celorlalți, fapt care atrage după sine o (aparentă) lipsă de empatie.
Copiii cu TSA scanează în mod diferit expresiile faciale. Un individ neurotipic se concentrează de obicei la ochii persoanei prima dată, apoi la restul feței. Copilul cu autism va privi exclusiv la alte trăsături, de exemplu gura, care oferă mult mai puțină informație emoțională decât ochii.
În cazul multor copii cu autism atenția împărtășită aduce dificultăți, aceasta reprezintă abilitatea de a împărți atenția asupra unui obiect cu o altă persoană, aceasta regăsindu-se în capacități precum urmărirea direcției când cineva arată cu degetul sau privește într-un punct specific.
Metode de intervenție
Activitățile și interacțiunile zilnice pot fi folosite pentru a-l ajuta copilul cu TSA să învețe să își recunoască emoțiile și să-și îmbunătățească abilitățile sociale. Este foarte importantă identificarea și etichetarea corectă a emoțiilor – spre exemplu în interacțiunile sociale, vizite la prieteni sau familie, vizionarea unui videoclip sau chiar citirea unei povești puteți evidenția și denumi semne și caracteristici ale diferitelor emoții: „Uite! Zâmbește! Înseamnă că este fericit/ă!”
Încurajarea contactului vizual în timpul interacțiunii cu copilul este benefică dezvoltării copilului cu autism, acest lucru este un prim pas în facilitarea concentrării atenției și asupra altor oameni, nu numai asupra jucăriilor și activităților favorite.
În concluzie, copiii cu tulburare de spectru autist pot învăța să fie receptivi din punct de vedere emoțional, dar chiar și atunci când dobândesc aceste abilități ei tind să le folosească mai puțin decât copiii neurotipici. Este însă necesar ca așteptările se fie realiste când vine vorba de progres, dar cu terapia și stimularea necesara rezultatele nu vor întârzia să apară.