Ce este defapt anxietatea?
Anxietatea este o stare de neliniște generală, de îngrijorare permanentă, de teamă difuză, cauzată de cele mai multe ori de credințe false și care se manifestă la copil încă din primii ani de viață.
Cu timpul, pe măsură ce acesta dobândește din ce în ce mai multă autonomie, teama se reduce și copilul înțelege că singurătatea nu mai poate fi ceva ce-i amenință viața.
Prima și marea teamă a copilului este aceea de a rămâne singur!
El este dependent de persoanele care îl înconjoară pentru a-și asigura supraviețuirea. Această teamă va fi exprimată în primii ani de viață prin plânsete și țipete menite să atragă atenția celor de care copilul are nevoie.
În cazul unora însă, această frică primară rămâne adânc înrădăcinată, iar ei vor căuta să evite prin diverse mijloace conjuncturile care ar putea avea ca rezultat singurătatea, abandonul, respingerea sau “trădarea”.
Nerezolvată la timp, această situație se poate prelungi până la vârsta adultă, când va îmbrăca forme din cele mai diverse și neașteptate.
Anxietatea ca stare tranzitorie este normală și apare în situații specifice, întemeiate (înainte de un examen, în locuri necunoscute etc.), însă tulburarea de anxietate trece dincolo de neliniștile contextuale și are tendința de a se amplifica și intensifica odată cu trecerea timpului.
Din statisticile anului 2015 reiese faptul că 1 din 5 copii suferă de o tulburare mintală, iar dintre aceștia 32% sunt diagnosticați cu anxietate. Vârsta medie de debut a acestui tip de tulburare este de 6 ani.
Tabloul clinic este destul de vast și include :
Statisticile de specialitate mai relevă un aspect foarte important și de care trebuie ținut seama în tratarea acestui tip de tulburare și anume că majoritatea copiilor cu anxietate au cel puțin un părinte anxios, deci după perioada copilăriei mici vorbim despre persistența unei tulburări prin imitație, prin expunerea la un context zilnic de învățare!
Anxietatea nu trece de la sine!
Este important ca, odată sesizate aspecte care fac parte din cele descrise anterior, sau orice altă manifestare care atrage atenția ca fiind nefirească, să se consulte un psiholog clinician sau un psihiatru pentru copii. Tratamentul include intervenția psihologică adresată direct copilului, intervenția de grup și intervenția adresată părinților.
Beneficiind de terapie specifică în timp util, șansele de succes în tulburarea de anxietate sunt foarte mari, manifestările inadecvate fiind reduse în mod semnificativ.