ADHD este o afecțiune caracterizată de niveluri ridicate de impulsivitate, hiperactivitate și neatenție. Conceptul de diagnostic al acestor simptome s-a schimbat semnificativ în timp.
La începutul secolului XX, copiii hiperactivi au fost desemnați ca suferind de un defect morbid al controlului moral.
În anii 30' au fost introduse concepte despre leziuni cerebrale minime și disfuncții cerebrale minime, bazate pe observarea tulburărilor de comportament, cum ar fi cele observate în pandemia encefalitei din anii 1920 sau după nașterea traumatică.
Terminologia a evoluat în continuare cu „sindromul hiperactiv al copilului” și „reacția hiperactivă a copilăriei” folosită înainte de „tulburarea deficitului de atenție” a fost introdusă în DSM III în anii 1980 și în final „tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție” în DSM-IV (1994).
ADHD este o afecțiune care se caracterizează prin:
- Prezența simptomelor de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate;
- Debut înainte de vârsta de 7 ani;
- Functionarea în anumite medii suferă o afectare moderata (activitățile de acasă, școală sau alte medii sociale);
- O depreciere moderată a funcției în mai multe domenii (realizarea atribuțiilor de la școală, prietenii, activități de agrement sau viața de acasă).
DSM IV identifică trei subgrupuri de ADHD:
- ADHD combinat;
- ADHD predominant neatenție (ADD);
- ADHD hiperactiv- impulsiv.
- Tulburarea hiperkinetică în ICD-10 este în mare măsură similară cu tipul combinat de ADHD cu deficiență severă.
Simptomele ADHD-ului la preșcolari:
- Prezența jocului gălăgios, uneori distructiv;
- Necooperare cu adulții din jurul lui;
- Cererea de atenție continuuă din partea părinților;
- Accese de furie;
- Prezența unei energii” inepuizabile”.
Simptomele ADHD-ului la școlari:
- Dificultăți în concentrare;
- Este foarte ușor de distras sau de scos din sarcină;
- Nu conștientizează pericolul;
- Este dezordonat, își uită obiectele sau le pierde;
- Este mereu în mișcare, agitat.
Simptomele ADHD-ului la adolescent:
- Hiperactivitatea nu mai este atat de prezentă, în schimb, este irascibil și impulsiv;
- Toleranță scăzute la frustrare;
- Probleme școlare sau familiale;
- Comportament inadecvat în mediile sociale.
Care este managementul psihosocial al ADHD?
Managementul psihosocial al ADHD se concentrează în principal pe aceste patru principii simple:
- Recompensați comportamentul pozitiv;
- Ignorați un comportament necorespunzător;
- Sancționati un comportament inacceptabil;
- Ajustați activitățile la capacitatea copilului.
